Epistola către Tit, o epistolă scurtă, dar incredibil de bogată, tocmai din pricina scopului cu care a fost scrisă: „Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, şi să aşezi prezbiteri în fiecare cetate” (1:5). Așadar, în studierea acestei scurte epistole pauline, pornim la drum cu o întrebare: Cum și ce trebuie rânduit într-o biserică locală, pentru ca ea să fie conformă cu învățătura sănătoasă? Întrebarea este relevantă, pentru că trăim vremuri în care oamenii vor să audă lucruri plăcute, care să nu-i deranjeze .Ne adunăm ca să ne simțim bine, nu ca să fim străpunși de sabia Duhului și, ajunși în fața tronului îndurării Marelui nostru Preot Isus Hristos, să fim vindecați. Bisericile locale ale zilelor noastre migrează spre a deveni un fel de „mall”-uri, la care venim, nu atât de mult ca să „cumpărăm ceva de folos”, ci ca să ne scăldăm ochii în vitrine, adică să mai ascultăm ceva nou, întocmai ca locuitorii Atenei de altădată. Am înlocuit impactul vieților transformate de Evanghelia lui Hristos, cu impactul evenimentelor pe care le organizăm. Iar atunci când oamenii sunt atrași de muzică și predici bine ticluite și „gustă” din realitatea vieții creștinilor între care au venit, rămân dezgustați, pentru că întâlnesc o formă de evlavie, cărei îi este tăgăduită puterea.

Dacă nu ne îndoim de motivația lui Pavel în lucrarea sa, vom studia această epistolă mică (ca lungime) cu așteptări mari. Iar dacă Dumnezeu ne va vorbi prin ea, întrebarea cu care ne întoarcem în bisericile locale de care aparținem este ce anume trebuie rânduit în ele, ca Domnul Isus să Se bucure privind la ele?

Acum pe Apple Books